Nimeni nu se schimba! Iubeste-ma asa cum sunt! Nu ma voi schimba eu pentru tine! Suna cunoscut? Suna si optimist, altruist, iar ultimul chiar plin de dragoste, nu-i asa?
Oare insa chiar sa sa fie asa? Chiar nu ne putem schimba? …sau NU VREM sa putem? Astfel de declamatii axiomatice ca mai sus exprima chiar neputinta sau mascheaza indisponibilitatea la efortul schimbarii? Ce determina aceasta rigiditate mentala, orgoliul, egoismul, comoditatea sau necunoasterea?
Cu siguranta iti poti aduce aminte cum erai cu 5 sau 10 de ani in urma, ti se pare ca erai LA FEL? ..aceleasi valori, convingeri, dorinte, obiceiuri? …iubeai la fel, vorbeai la fel, la fel de increzator ori de pesimist? Nu cred ca vreunul dintre noi poate raspunde cu da.
Iti amintesti ca transformarea ta in persoana care eati astazi sa fi venit de la sine? fara presiune, fara efort, si chiar durere? fara sa te fi opus si fara putina frustrare? Sunt convins ca nu.
Orice transformare survine sub actiunea unei presiuni ori prin consumul unei resurse
Tot ce ni se intampla in viata, bun sau rau ne transforma. Orice interactiune cu exteriorul lasa urme. Ne modificam mereu tiparele de gandire si actiune in functie de experientele traite. Primim feed-back pozitiv, continuam, la feed-back negativ, reevaluam si schimbam.
Daca ti-ai pierdut serviciul pe motiv de indisciplina, vei fi nevoit sa iti schimbi comportamentul ca sa nu il pierzi si pe urmatorul; altfel se va repeta deznodamantul pana vei intelege si vei realiza schimbarea.
Daca ai intrat cu masina in sant, data viitoare vei lua curba cu viteza mai mica.
La ce rezisti, persista … si se va repeta pana vei face schimbarea necesara.
Sa ne oprim putin si sa privim in urma. Cand erai in scoala ai fi chiulit la toate orele, acum muncesti de la 8 la 20 in fiecare zi.
La 15 ani mancai cate o ciocolata pe zi, acum bei apa plata cu lamaie.
In facultate purtai geaca de motor si tricouri cu Slayer, iar acum mergi la opera si iti certi copilul cand asculta Trapp.
Suntem schimbare de la nastere si cat timp traim, viata e schimbare, oriunde in jur. De unde toata RIGIDITATEA si REZISTENTA la schimbare in relatia de cuplu? …dintr-o supraexpresie egocentrica, din orgoliu, cum intrebam din inceput? Sa fie plictiseala, obisnuinta, lipsa de motivatie? Ceea ce am deja nu mai merita efort? … poate e mai bine singur sau urmatorul va fi mai bun. OARE? …si pana cand? …si cati? …si stii SIGUR? …sau doar vrei sa schimbi INAFARA pentru a evita schimbarea INAUNTRU?
Schimbarea inseamna evolutie. Ne putem ce-i drept si extrage din acest proces firesc al vietii (observare, analiza, schimbare) si aseza pe banca de rezerve sa urmarim meciul de acolo… insa e doar iluzie ca putem face asta la nesfarsit. Orice e viu se misca, iar miscarea insasi e schimbare, deci inertia absoluta e imposibil de atins …cat timp traiesti. Te vei schimba oricum, totul depinde de cate sanse vrei sa ratezi pana atunci.
Toti cautam RECOMPENSA pentru ca ea ne creaza o stare de bine.
Cauta-ti recompense in INTERIORUL cuplului si nu inafara lui, si foloseste asta ca MOTIVATIE pentru efortul schimbarii cand e necesar.
A cauta satisfactii EXCLUSIV in exterior, profesie, copii, prieteni si oriunde inafara cuplului este calea sigura spre DEZINTEGRAREA lui. In orice cuplu adaptarea fiecarui individ la celalalt implica schimbarea, conditia este …IUBIREA.
Pastreaza deci ceea ce ai si nu te uita peste gard chiar de e vopsit in roz. Realitatea nu este mereu ceea ce pare.
Comunica, iubeste, fa ce poti tu mai bine, mergi jumatatea ta din drum spre celalalt si BUCURA-TE de ce ai.
Schimba-te de e nevoie si fii fericit! Daca vrei cu adevarat, POTI!
