Limitele in cuplu ar trebui sa nu existe. Ar trebui sa existe doar negocieri permanente. Daca insa limitele apar, aceasta se intampla datorita lipsei increderii in partener si a fiecaruia in sine fie din cauza unei stime de sine scazute, ori a activarii diversilor sabotori interni, proprii fiecaruia.
Încrederea în propria persoana se refera la limita pe care ti-o pui crezand ca nu poți, limita venita din “nu meriti” pt ca mai apoi sa vina din team. Teama care, sub diversele ei forme alterează comportamental si te disocieaza de tine insuti. Daca ti-e teama evident ca nu ai incredere in tine pt ca e despre tine si fricile tale dobandite din experientele din trecut. Cum sa mai ai incredere in tine cand ai gresit de atat de multe ori???
Increderea in partener se refera la credinta ta ca acesta fie te-ar judeca fie te-ar abandona. Cand vorbim de teama de ai vorbii partenerului tau este din teama de a nu fi abandonat/judecat, aceasta din urma dobandita tot din experienta ta din trecut. Experienta abandonului pe care pe care nu mai doresti sa o retraiesti, te indeamna sa optezi pentru o situatie de tipul “merge si asa” desi tocmai incepi sa minti …si nu doar pe tine.
Teama de a fi judecat vine din orgoliu, e cu totul altceva decat abandonul , desi tot o forma de abandon emotional, doar ca te abandonezi pe tine crezand ca te aperi de a fi judecat …vazut altfel decat imaginea pe care i-ai creat-o despre tine ….si nu e și asta tot un abandon? o anulare a propriei persoane? In aceasta situatie esti tu despre tine, nu vine nimic dinspre partenerul tau. Tu pe tine te-ai abandonat deja (ca sa nu zic ca te-ai anulat dandu-ti comanda “nu existi”) creand pentru el/ea o imagine despre tine pe care acesta/ aceasta sa o iubeasca, respecte, doreasca…etc.
Stima de sine se refera la cat crezi tu ca meriti sa primești, la cum te valorizezi si mai ales cat! Nu ajungi niciodata in sitatia sa pretinzi timp, respect, spatiu etc. atunci cand tu insuti te respecti suficient ca sa o faci. Celalalt pur si simplu ti le acorda in pace si in liniste fara sa simta nici cea mai mica urma de tensiune. Din nou este vorba doar despre tine si modul tau de a te raporta la tine.
Sigur ca da, comunicarea în cuplu, după sexualitate, ocupa cel mai important rol …DOAR CA : dacă ajungi sa atingi acest subiect în cuplu …NU ESTE DESPRE CUPLU SAU DESPRE PRTENERUL TAU, care nu iti respecta spatiul tau( fie el si minimal) sau timpul sau orice altceva …este doar despre capacitatea ta de a te anula ca individualitate pretinzand celuilalt sa te vada si mai ales sa te auda. Ce ar putea sa vada cand nu e nimic acolo? Ce ar putea sa auda decat niste vaicareli patetice despre INEXISTENT?
Si atunci ce anume sa comunici? Ce comunicare de cuplu? Raspunsul este ZERO! SOLUTIA ESTE fa-o cu tine. Asculta-te, acorda-ti ce ai nevoie si celalalt o va face lin si asumat fara sa fie nevoie de nici un fel de comunicare verbala …poate doar nonverbal atitudinal…in pace, lin si cu zambet ..
Comunicarea în cuplu NU inseamna sa pui in carca partenerului tau anularile tale, pt ca doar tu ti le poți rezolva, constientizand, acceptand, adaptand.
Desigur sunt multe aspecte ale stimei de sine insa am ales de asta data sa scriu numai despre cele de mai sus.
Sabotorii interni reprezinta in primul rand temerile tale, de abandon, de a fi judecat, vazut urat sau inadecvat. Relatia de cuplu inseamna in insasi esenta ei acceptarea vulnerabilitatilor proprii cat si ale celuilalt. Venind cu propriile temeri in relatia de cuplu si actionand dominati de ele, ajungem exact in punctul incare NU doream sa ajungem, adica sa le IMPLINIM. Pas cu pas facem singuri in asa fel incat ne ghidam inconstient partenerul in zona din care nu mai are alte optiuni decat sa implineasca temerile noastre cele mai mari.
De ce iti este frica, nu scapi!
popular
Ne mintim cu “merge si asa” traind zile luni ani in aceasta paradigma, in timp ce noi ne sabotam pe noi insine anulandu-ne ceea se simtim, ceea ce ne dorim sa facem, sa fim, sa spunem …si ce sa vezi tot el/ea e vinovat/a …si de ce? pentru ca e mai facil sa arati gasesti vinovati in exterior decat sa privesti cu CURAJ si ADEVAR in tine. Noi asta am pus pe tava partenerului …si apoi il/o intrebam cu ochii in lacrimi “de ce nu ma mai iubesti?” “de ce nu vorbești cu mine?” “De ce …de ce….de ce…?”
Se incearca si terapie de cuplu, sa NE ajute cineva sa ne reconectam la NOI…. ABSOLUT HILAR SI DUREROS fiinca nu e despre acel NOI ci despre FIECARE la nivel de individualitate. Ca sa poți ajunge sa comunici cu partenerul, primul pas este sa NU TE MAI MINTI, sa nu te mai sabotezi, sa te accepti si sa te iubesti exact asa cum esti …si cu partea ta de umbra. Va trebui sa iti cunosti imperfectiunile, vulnerabilitatile dar si valoarea, sa iti infrunti fricile tocmai admitand ca le ai.
Rezolvand toate acestea cu TINE, vei reusi construirea si a unei relatii autentice de cuplu bazata pe autenticitate si pe o comunicare reala si constructiva. CURAJ cu tine deci, si vei avea SUCCES!
